10 septembrie 1989 a marcat cea mai mare catastrofă navală din istoria României. În urmă cu 29 de ani, din portul Galaţi pleca, spre Grindu, pentru ultima dată, nava „Mogoşoaia”. La bord se aflau 246 de pasageri şi nouă membri ai echipajului. Dintre ei, doar 16 au rămas în viaţă la finele ceea ce avea să fie cuznoscută drept „cursa morţii”.
Cursa navetiştilor
Pentru pasagerii urcaţi pe „Mogoşoaia” duminică, 10 septembrie 1989, era doar o altă zi, aceeaşi cursă plictisitoare pe care o făceau des, ca să ajungă în oraş şi înapoi acasă. Majoritatea celor de pe vas mai merseseră de zeci, de sute, de mii de ori poate cu acelaşi vas, pe acelaşi drum. Erau oameni ai Dunării, într-un fel sau altul. Erau săteni din Grindu, angajaţi din docuri, navetişti care se întorceau de la muncă. Ba erau şi nuntaşi care reveneau de la petrecere. Pentru cei mai mulţi dintre ei, acesta avea să fie drumul fatal.
Ce s-a întâmplat
La scurt timp după manevrele de ieşire din port, puţin după ora 8,00, la „Cotul Pisicii”, nava „Mogoşaia” a fost lovită în plin de convoiul bulgăresc format din împingătorul „Petar Karanicev” şi din şase barje. Ulterior s-a aflat că echipajul sărbătorise toată noaptea, cu alcool din belşug, ziua naţională a Bulgariei. Nava românească avea semnalele acustice pornite, dar ceaţa deasă care plutea deasupra apei redusese vizibilitatea până aproape de zero, petcetluindu-i soarta.
Impactul a fost nimicitor pentru „Mogoşoaia”, care s-a scufundat în doar câteva minute, după cum au povestit martorii care au văzut totul de pe mal. Numai 16 persoane aflate la bordul navei au reuşit să se salveze.
Zile întregi de procesiuni funebre
Sute de familii au fost îndoliate. Autorităţile le-au chemat în port pe rudele victimelor, pentru a recunoaşte cadavrele. Autorităţile comuniste au încercat să muşamalizeze catastrofa de pe Dunăre. În presă, la rubrica de „Fapt divers”, au fost publicate câteva rânduri. Dimensiunile tragediei au fost însă atât de mari încât, pur şi simplu, nu au putut fi stăvilite. Mai mult, victimele din Galaţi, pe măsură ce erau găsite, au fost ţinute între blocuri, în sicrie închise, întrucât autorităţile sanitar-veterinare nu permiteau intrarea în casă cu ele, de teama epidemiilor. Convoaiele mortuare treceau pe străzile oraşului unul după altul, într-o continuă procesiune funebră. La Grindu, de partea cealaltă a Dunării, aproape nu era familie în sat să nu fi pierdut pe cineva. 
Vinovaţii n-au plătit mai deloc
„Mogoşoaia” mai fusese implicată în accidente navale. Primul dintre acestea a avut loc pe 27 octombrie 1982, când nava a intrat în coliziune cu nava sovietică „Volga“. Al doilea accident s-a petrecut în 1988, în timpul unei acostări la pontonul din localitatea Grindu. În niciunul dintre ele nu au fost înregistrate victime. Scufundarea navei „Mogoşoaia” a rămas în istorie drept cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei pe Dunăre. Pierderea a 239 de suflete a rămas o rană deschisă, mai ales că ar fi putut fi evitată, iar vinovaţii au rămas nepedepsiţi.
Gheorghi Petrov Anghelovski, comandantul împingătorului bulgăresc, a fost declarat vinovat de producerea catastrofei . Arestat în aceeaşi lună, a executat două luni la închisoare, după care a fost extrădat în Bulgaria. Acolo, nu a mai stat nicio zi la puşcărie. În anul 1993, Justiţia din România l-a condamnat în lipsă pe Gheorghi Petrov Anghelovski la zece ani de închisoare pentru distrugere, motivând că nu a respectat regulile de navigaţie şi că manevra efectuată de el a provocat scufundarea navei-pasager „Mogoşoaia”.
