Sfântul Apostol Andrei, cunoscut precum „Cel Întâi Chemat” este sărbătorit în România pe 30 noiembrie.
Andrei și fratele său, Simon Petru, provin din regiunea Betsaida, de pe malul lacului Genezaret, locuind în Capernaum. Tatăl lor era un pescar sărac pe nume Iona. Meșteșugul lor și sursa lor principală de hrană provenea din pescuit. Auzind despre Ioan, Înaintemergătorul Domnului, că umblă prin locurile de pe lângă Iordan şi propovăduieşte credinţa şi pocăinţa, Andrei s-a s-a alăturat lui și s-a făcut ucenic. Mai departe, Ioan Botezătorul l-a îndemnat să Îl urmeze pe Hristos. El l-a dus pe fratele sau la Iisus Hristos, spunând că L-a găsit pe Mesia. De aici și caracterizarea sa ca „Cel Întâi Chemat”.
După Învierea lui Iisus și Pogorârea Duhului Sfânt (la Rusalii), apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a Evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi.
În jurul anului 350 împăratul Constanțiu al II-lea duce moaștele sfântului Andrei la Constantinopol si le așază în Biserica Apostolilor. Acestea se păstreaza întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras si le înapoiază capul sfântului Andrei.
Este apărător al României – dar și al Galațiului, ca urmare a activității sale misionare ăn Dobrogea. Simbol al Sfântului a rămas crucea pe care a fost răstignit în formă de „X”. De altfel, apărător al Scoției, crucea acestuia apare pe steagul țării. În majoritatea cultelor creștine este sărbătorit pe 30 noiembrie.
