De astăzi și până pe 11 noiembrie, când este aniversată data înfiinţării, în 1890, a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia”, la Galaţi au loc Zilele Bibliotecii. Se împlinesc 128 ani de funcţionare în folos public de instruire şi bucurie a lecturii.
Fondatorul Vasile Alexandrescu Urechia, cel care dăruia primele 5.958 de volume preţioase, multe foarte vechi, achiziţionate din întreaga Europă, ar fi fost muluţumit să vadă cum arată astăzi, când a început sărbătorirea a celor 128 de ani, instituţia creată de el.
Academician, istoric, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice, senator, membru în Consiliul Interparlamentar al Europei – cu rol în „reglementarea paşnică a diferendelor internaţionale, reducerea armamentelor, dezvoltarea dreptului internaţional şi a justiţiei penale internaţionale”, şef al grupului parlamentar român, pentru activitatea sa fiind chiar primul român nominalizat în 1901, la Premiul Nobel pentru Pace (doar moartea sa ne-a văduvit ţara de o astfel de mândrie), Urechia a fost implicat şi în organizarea Bibliotecii Române de la Paris. I-ar fi plăcut să vadă ce a devenit biblioteca donată de el, găzduită, la început, modest, în localul Liceului Vasile Alecsandri, apoi într-un ateneu: Palatul Bibliotecii Publice „V.A. Urechia“ şi apoi în alte localuri, până la cel actual, după cum a povestit, în cuvântul de deschidere, managerul general al instituţiei, dr. Zanfir Ilie.
O nouă filială, în Micro 20
Managerul bibliotecii le-a mai dat o veste bună cititorilor din Cartierul Dunărea. O nouă filială va fi deschisă, în Piaţa din Micro 20, cu vreo 30.000 de volume. Secţia nouă va purta numele unei scriitoare gălăţence de talie internaţională, cu care ţara se mândreşte şi pe care local încă nu o punem încă în valoarea cuvenită: romanciera Hortensia Papadat Bengescu.
Azi, Urechia s-ar bucura să ştie că numărul volumelor bibliotecii create de el, care urca pe locul întâi printre bibliotecile din România anului 1893, a crescut la 925.000. Biblioteca sa are acum cinci filiale în municipiu, şase în oraşe sau sate din Republica Moldova (dintre care două, în Capitală, şi una la Comrat) şi încă două în Ucraina, în judeţele istorice româneşti din actuala Regiune Odesa.
