Nicio zi fără scandal la vârful țării! Vedem că liderii UDMR, decidenți de seamă la cârma României, încearcă să provoace un cutremur politic, aruncând acuze în stânga și în dreapta, după ce societatea civilă, dar și politicienii, s-au trezit și taxează derapajele miniștrilor maghiari. Acum fac scut în fața șefului de la Mediu – Tanczos Barna, care a refuzat să le vorbească în limba română activiștilor Declic care au mers sâmbătă în satul natal, ca să-i reproșeze că nu protejează parcurile naționale.
Nu uităm cum acest ministru a cazut în genunchi la imnul unui ținut administrativ inexistent, îndemnând la separatism. Cel mai vocal dintre șefii coaliției s-a dovedit a fi, ca de obicei, fostul premier Mihai Tudose. Acesta a luat atitudine fermă și crede că gestul lui Barna față de cei de la Declic nu reprezintă altceva decât o demisie de onoare. „A vorbi în altă limbă cu o Asociație, un grup, care chiar avea o problemă, legitimă sau nu, din punctul meu de vedere reprezintă o demisie din calitățile oficiale. De aici încolo statul român trebuia să-și facă treaba și să ia act de această demisie. Să nu-l încurcăm, dacă vrea în calitate de ministru să vorbească în altă limbă, mai ales într-o limbă oficială a UE poate întreprinde demersurile de a face parte din guvernul țării a cărui limbă o simte el mai aproape. În încheiere, este mult prea mult, mai ales el nefiind la prima abatere”, spune, printre altele, europarlamentarul Mihai Tudose. Aștept ca și alte voci de la PNL și PSD să se revolte și ca UDMR să fie scos de la guvernare. Prea mult timp am închis ochii la derapajele grosolane ale celor care conduc acest partid și care urmează la liniuță agenda Budapestei.
Statul român și-a făcut și își face datoria față de minorități, oricare ar fi ele. Iar maghiarii sunt cei mai privilegiați: au drept la reprezentare la vârful țării, au școli și universități cu predare în limba maternă. Li se garantează orice drept posibil în această țară. De ani de zile este pace în Ardeal și așa trebuie să rămână. Nu este vremea de revolte, ori de dorințe separatiste care să destabilizeze națiunea. Liderii care plantează semințele urii trebuie eliminați din conducerea României, taxați și puși la colț cu fermitate. V-am atras atenția aici, v-ați făcut ca nu ați văzut, că nu ați auzit și ca nu aveți ce vorbi sau cum sancționa, pentru ca derapajele sunt doar in opinia mea și a cetățenilor de rând! Nu v-am înțeles niciodată adevăratul interes de a îi tine veșnici la guvernarea unei tari ce are nevoie de iubire, înțelepciune unitate și loialitate! Acum, dacă nu vreți sa ajungeți toti in opoziție, deșteptați-va, căutați-vă de curaj si spuneti lucrurilor pe nume! Oricât de mult ați dori sa rostogolim o minciuna drept adevăr, minciuna rămâne minciuna si adevarul adevăr. Și cum lumina învinge întunericul așa si adevarul va ieși la suprafața! Și vom afla strategiile ascunse din spatele politicilor UDMR in România, dar si complicii de serviciu din cauza cărora suportam, de atâta timp, sa fim călcați cu obrăznicie in picioare liderii care vor separare.
Trăim vremuri în care nu ne mai putem permite încă o criză suprapusă peste multitudine de probleme cu care deja ne confruntăm. Indiferent de etnie, toți suntem de naționalitate română, și ne luptăm cu aceleași neajunsuri. Ducem o bătălie permanentă mai ales cu firmele din energie care își bat joc cu legea în mână de întreg poporul. Vedem că iar ni se aruncă în față șantajul cu blackoutul național. Furnizorii atrag atenția că am putea ajunge la raționalizare în perioada următoare. Asta pentru că, acuză ei, nu și-au primit banii de la stat, după plafonarea prețurilor la energie. Ei se plâng și de faptul că statul îi obligă să cumpere 70 la sută din energia livrată în următorii ani. Mai grav este că facturile pe luna septembrie vor veni cu întârziere! Asta pentru că jucătorii de pe piața energetică nu au apucat să își adapteze calculele la noua ordonanță de urgență. Guvernanții, in paralel, au anunțat modul in care se va stabili cine trebuie să primească reducerea în funcție de numărul de copii: printr-o declarație pe proprie răspundere. E haos total, din care vor câștiga tot băieții deștepți, cu binecuvântarea statului. Iar românii sunt de-a dreptul disperați și nu știu cum să mai reducă din cheltuieli pentru a-i îndestula pe șmecherii care fac profituri de miliarde.
În București, cel mai bogat oraș al țării, de teama facturilor, mai mulți administratori de bloc au cerut amânarea furnizării agentului termic cu o lună. Chiar și așa, pe oameni îi așteaptă o iarnă grea, după ce prețul gigacaloriei a fost majorat. Spre exemplu, doar întreținerea pentru o garsonieră ar putea ajunge să coste minim 350 de lei. În timp ce costurile cresc de la o zi la alta, veniturile rămân pe loc, înghețate în timp și mușcate de scumpirile istorice. Tocmai de aceea, mulți au ajuns să apeleze la măsuri extreme. Românii care nu mai au bani merg la amanet cu bijuteriile și electrocasnicele. Poate renunțăm și la mașina de spălat, asta pentru că politicienii ne recomandă, în ipocrizia lor să stingem lumina, fără să vină și cu un ghid de explicații serioase. Dacă nu știați, dragii mei, mașina de spălat consumă, spun specialiștii, cât 3000 de becuri economice. Așadar, mai bine vom spăla hainele la mână, asta ca să avem cu ce plăti rechinilor care ne fură lunar, cu aprobarea clasei politice. Iar oamenii au ajuns sa se împrumute fie pentru a-si plăti facturile, fie pentru a-și cumpăra mâncare. Casele de amanet spun că numărul celor care vin și își lasă obiectele valoroase pe tejghea pentru un împrumut a explodat. În medie, valoarea unui asemenea împrumut se ridica la o mie de lei. Am ajuns să ne dăm tot ce avem în case, în speranța că vom supraviețui o zi și încă una, iar statul e incapabil să ne salveze din acest abis al disperării naționale. Criza a fost prevestită cu multă vreme înainte. Nu e de ieri, de azi.
În ultimul an, toată lumea, de la femeia de serviciu și până la ministrul Finanțelor, ori liderii aliaților au intrat în isteria recesiunii economice, a șomajului galopant, a falimentului și a contracției veniturilor bugetare. S-a ajuns la această teamă de ziua de mâine ca și cum, cu sau fără coronavirus, criză energetică și război, mai nimeni nu se aștepta la vreo criză economică. Ironic e că mulți experți preconizau colapsul încă de prin 2019. Și noi, prin experții pe care i-am invitat în fața dumneavoastră, am anticipat acest colaps economic. Evident, ne-am fi dorit să nu avem dreptate. Totuși, în aceste zile de maximă importanță istorică, foarte mulți, de la micul patron și până la marii analiști economici, ori până la românii de rând, cu toții sunt de acord că trăim vremuri grele. De ce am ajuns aici? Răspunsurile sunt multiple: proasta gestionare a pandemiei, liberalizarea pieței de energie, lipsa investițiilor în domeniile vitale, fiscalizarea excesivă și, evident, războiul lui Putin. În România, angajatul pare eternul nevinovat, exploatat și de patron, și de stat prin taxarea acestuia cu aproape jumătate a salariului, și de bănci care îl sugrumă prin comisioane și, de foarte multe ori, cu dobânzi și penalități aberante.
În realitate, cu excepțiile de rigoare, nicicând și niciunde productivitatea angajatului nu a fost mai scăzută decât în România ultimilor ani. Fiind o relativă abundență de locuri de muncă pe piață, cu posibilitatea de a pleca și în străinătate, pe salarii mult mai bune chiar de a doua zi, dezinteresul angajaților, în special cei de la stat, a fost maxim. Nici la IMM-uri situația nu e una roz. Iar aici nu e în totalitate vina angajaților. România, ca și multe alte state se confruntă cu fenomenul „quiet quiting”, adică demisia silențioasă. Este un fenomen extrem de periculos și se traduce prin lipsa de motivație a angajatului de a da tot ce poate la locul de muncă. Acesta se mulțumește să facă doar ce e esențial și nu mai are inițiativă în dezvoltarea unor proiecte benefice pentru angajator, ori pentru el.
Cauzele pentru care se ajunge aici sunt multiple, iar o națiune cu angajați lipsiți de motivație se îndreaptă către dezastru iminent. Cu toate acestea, statul înjurat de toată lumea, își dilată cheltuielile de la an la an, cu impact major asupra deficitului bugetar. În ultimii ani, statul și-a remunerat angajații cu salarii duble sau triple față de ,,sclavii’’ din sistemul privat, investițiile în infrastructură, necesare dezvoltării armonioase a economiei-aproape zero, iar impozitarea unor zone negre și gri ale economiei a întârziat să apară. Aparatul bugetar este sugrumat de pile, cunoștințe, relații amoroase, de familie sau de partid. Salariații și firmele sunt împovărați de contribuțiile, printre cele mai mari din lume, care au pus și vor pune pe butuci zeci de mii de firme! Cât despre măsurile de atenuare a crizei economice, acestea mai mult sunt mimate! Cred că decidenții ar trebui să intervină de urgență aici. Creșterea salariului minim, dar și o taxare mai mică pentru angajator ar fi pași importanți în remedierea situației. Trebuie să revitalizăm piața muncii, altfel nu putem reconstrui această țară. Un alt aspect care agravează situația economică este modul în care bancherii îi tratează pe români. Creșterea dobânzilor au dublat, în multe cazuri, ratele, iar tot mai mulți dintre cei care au credite se tem că vor pierde tot ce au agonisit, ori că vor ajunge în stradă, fără acoperiș deasupra capului. Băncile care își desfășoară activitatea în țara noastră au făcut profit indiferent de starea economiei naționale. Eternele protejate de orice fel de fluctuații ale pieței sau de diferite crize, aceste instituții au făcut și încă fac bani frumoși din finanțarea statului. Să sperăm că se va așterne liniștea peste Rusia și Ucraina, și poate după această perioadă vom învăța, cu toții, câte ceva, de la simplul angajat- la managerul de bancă. Deși, cunoscând bine istoria ultimelor crize, memoria colectivă e scurtă și vom face aceleași greșeli periodic.
Astăzi vin însă și cu o veste bună. În centrul Vienei, inima Europei, se construiește copia Mănăstirii Voroneț. Finanțarea vine și de la Biserica Ortodoxă Română, dar și de la credincioșii ortodocși români din Austria. Credința a fost, este și va rămâne cel mai bun ambasador al țării noastre. Să nu ne lăsăm păcăliți de scandalurile care apar acum în spațiul public. Orice pădure are uscături, dar asta nu înseamnă că trebuie să cădem în deznădejde și să refuzăm să mai trecem pragul în casa Domnului. De mai bine de două milenii, am reușit să stăm drepți în fața vremurilor datorită religiei noastre. Biserica a fost stâlp tare și alinare pentru români, iar atacurile de azi – venite în rafală- sunt menite să ne slăbească, să ne dezrădăcineze și să ne golească de seva națională, dar și ADN-ul care ne face să fim mândri că suntem români. Viața este o binecuvântare sa ne îngrijim de ea la fel și tara!
Sa ne întoarcem la patriotism, naționalism- nu la extremism, să ne păstram tradițiile și sa ne întărim credința!
România are tot ce ii trebuie aici, între granițele ei! Curaj, demnitate, determinare, iubire și încredere!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
