Blocul premierului Benjamin Netanyahu urmează să obțină 54 de mandate în noul Knesset, în timp ce blocul opoziției condus de Gadi Eisenkot va avea 47 de locuri, a anunțat Comisia Electorală Centrală israeliană.
Conform datelor publicate miercuri, 28 octombrie 2026, de Comisia Electorală Centrală (CEC) după numărarea a patru milioane de voturi, formațiunile politice proguvernamentale au un avans clar asupra celeilalte tabere.
Partidul Likud al premierului în exercițiu Benjamin Netanyahu este creditat cu 27 de mandate. Aliații săi din bloc includ Iudaismul Unificat al Torei (șapte mandate), Shas (șapte mandate), Otzma Yehudit (șapte mandate) și Partidul Sionismul Religios (șase mandate).
Blocul opoziției
Cea de-a doua tabără, formată din formațiunile Yashar, B’Yachad, Yisrael Beytenu și Democrații, va dispune de 47 de mandate. Partidul Yashar al lui Gadi Eisenkot obține 21 de locuri, urmat de B’Yachad (coaliția Naftali Bennett și Yair Lapid) cu 11 mandate.
Partidul Democrații al lui Yair Golan este creditat cu opt mandate, iar Partidul Yisrael Beytenu al lui Avigdor Liberman cu șapte.
Partidele arabe și blocajul politic
Partidele arabe vor obține un total de 19 mandate: Lista Comună primește 13, iar Partidul Ra’am șase. Prezența acestora în Knesset complică eforturile de formare a unei coaliții.
Perspectiva unui guvern de uniune între Netanyahu și Eisenkot pare improbabilă, după ce Eisenkot a refuzat să servească sub ordinele premierului în exercițiu, inclusiv într-o rotativă guvernamentală. Ceilalți lideri ai opoziției au refuzat, de asemenea, să intre în coaliția lui Netanyahu.
Eisenkot a cerut ca liderul celui mai mare partid din blocul său să devină candidatul la postul de premier, însă nu a fost anunțată nicio înțelegere în acest sens. Exit-pollurile indică posibilitatea unui guvern minoritar care să obțină un vot de încredere fără o majoritate absolută de 61 de mandate.
Opunerea unor formațiuni din ambele blocuri față de partidele arabe complică acest demers. Acest blocaj poate duce la organizarea unor noi alegeri, deși partidele pot încerca să formeze o coaliție prin negocieri.
