La demisia sau moartea Papei înainte de alegerea unui succesor, Scaunul Petrin al Romei devine vacant (‘sede vacante’). Legile canonice care guvernează această perioadă de interreg – interimat – sunt precizate în Constituția Apostolică Universi Dominici gregis, modificată ulterior prin Motu Proprio Normas nonnullas. (sursa: https://gcatholic.org)
În perioada de ‘sede vacante’, anumite departamente din Curia Romană sunt suspendate, iar unele dintre acestea au roluri speciale, așa cum este specificat în Universi Dominici gregis.
Cardinalii care au vârsta sub 80 de ani, calculată cu o zi înainte ca Scaunul Apostolic să devină vacant, sunt eligibili să aleagă Pontiful Roman în Conclav.
În această perioadă, conducerea Bisericii revine Colegiului Cardinalilor. Decanul Colegiului, care îl prezidează și îl reprezintă, desfășoară funcții de coordonare: îi convoacă pe cardinali pentru Conclav, conduce actele pentru alegerea papală, îi pune noului ales întrebarea dacă vrea sau nu să accepte alegerea și ce nume asumă. (sursa: https://ercis.ro)
Este o veche cutumă aceea a alegerii libere de către noul papă a unui nume care să-l identifice în această calitate. Îi este adresată întrebarea conform uzanței de către cardinalul decan sau de cel care este în locul lui ‘Quo nomine vis vocari?’, ‘Cum vrei să fii numit?’. Nu există o normă precisă care să impună alegerea numelui. Din anul 999, când papa Silvestru al II-lea, care se numea Gerbertro dell’Alvernia, a comunicat numele său, până la Benedict al XVI-lea, Joseph Ratzinger, numai doi papi nu au efectuat alegerea, menținând numele lor de botez: în 1522 Adrian al VI-lea, Adrian Florensz de Utrecht, și în 1555 Marcel I, Marcel Cervini.
Dacă acest cardinal decan n-ar putea să ia parte la Conclav pentru că a împlinit 80 de ani așa cum este prevăzut de Constituția Apostolică a papei Paul al VI-lea ‘Ingravescentem aetatem’, funcțiile sale în timpul fazelor electorale din Capela Sixtină vor fi exercitate de sub-decan. Dacă nici acesta nu poate fi în Conclav, va fi ales primul dintre cardinali după ordinea de precedență.
Decan al Colegiului Cardinalilor este în prezent Giovanni Battista Re (91 de ani), iar oficiul de vice-decan este deținut de cardinalul Leonardo Sandri (81 de ani).
Conclav se înțelege în materie canonică fie locul închis în care cardinalii electori se reunesc pentru a-l alege pe papa, fie adunarea fizică însăși a cardinalilor reuniți și închiși pentru alegere. De la sfârșitul edificării sale în secolul al XV-lea, Capela Sixtină este locul stabilit pentru Conclav.
La 22 februarie 2013, cu doar câteva zile înainte de intrarea în vigoare a demisiei sale, papa Benedict al XVI-lea (2005-2013) a emis o scrisoare apostolică Motu Proprio ‘Normas nonnullas’, în care a introdus o serie de modificări la legile care guvernează perioada sede vacante și alegerea papală. Noul Motu Proprio înlocuiește unele dintre paragrafele și/sau secțiunile numerotate din textul documentului de guvernare, Universi Dominici gregis (UDG).
Printr-o modificare a paragrafului n. 37 din UDG, papa Benedict al XVI-lea permite Colegiului Cardinalilor să înceapă Conclavul înainte de a trece cincisprezece zile de la începutul perioadei sede vacante, cu condiția ca toți cardinalii cu drept de vot să fie prezenți. Modificarea prevede, de asemenea, că întrunirea Conclavului trebuie să înceapă la cel mult douăzeci de zile după începerea sede vacante, chiar dacă nu sunt prezenți toți alegătorii. (sursa: https://www.cbcew.org.uk)
În afară de aceasta, papa Benedict al XVI-lea a introdus modificări și pentru majoritatea cerută pentru alegerea papei pentru care vor fi necesare 2/3 din electorii prezenți și votanți cu excluderea, în caz de balotaj, a voturilor celor doi candidați. Cu Motu Proprio este stabilită, ca unică pedeapsă, excomunicarea pentru oricine ar încălca secretul despre alegerea papei. (sursa: https://ercis.ro)
Conform documentului, în urma votului ‘scrutatorii adună toate voturile pe care le-a primit fiecare individ, iar dacă nimeni nu a obținut cel puțin două treimi din voturile din acel buletin, Papa nu a fost ales; dacă totuși se dovedește că cineva a obținut cel puțin două treimi din voturi, a avut loc alegerea valabilă canonic a Suveranului Pontif’.
Când alegerea a avut loc, cardinalul diacon convoacă în sala de alegeri pe secretarul Colegiului Cardinalilor, pe maestrul Oficiului Celebrărilor Liturgice Pontificale și pe doi maeștri de ceremonii. Apoi cardinalul decan, sau cardinalul care este primul în ordine și vechime, în numele întregului Conclav, întreabă: ‘Accepți alegerea ta canonică în calitate de Suveran Pontif’. Și, de îndată ce a primit consimțământul, îl întreabă: ‘Cu ce nume vrei să fii numit’. Apoi maestrul celebrărilor liturgice pontificale, în calitate de notar și având ca martori pe cei doi maeștri de ceremonii, întocmește un document care atestă acceptarea de către noul Papă și numele luat de acesta. (Motu Proprio ‘Normas nonnullas’ – https://www.vatican.va)
Fumul alb sau negru iese din hornul care este montat pe marginea acoperișului Capelei Sixtine cu ocazia Conclavului. Fumul alb este semnalul pentru bucuria datorată alegerii noului Papă, cel negru este semnalul dezamăgirii datorate lipsei de acord între cardinali. (sursa: https://ercis.ro)
Culoarea albă a fumului provine de la arderea buletinelor de vot la care se adăugă paie ude și/sau substanțe chimice, sau a unui fumigen. Fumul negru se produce prin arderea buletinelor de vot, a schițelor și documentelor votărilor, cu adăugirea unei substanțe colorante. Începând de la Conclavul din 2005, fumul alb este însoțit de sunetul de sărbătoare al clopotelor de la Bazilica Sfântul Petru din Vatican. Și sobele au devenit două: la cea tradițională, în care sunt arse buletinele de vot, a fost adăugată o altă sobă, care conține fumigene artificiale pentru a îmbunătăți vizibilitatea.
‘Habemus Papam’ este exclamația solemnă adresată mulțimii care așteaptă în Piața Sfântul Petru, prin care cardinalul protodiacon, de la loja bazilicii Sfântul Petru, comunică alegerea noului Papă. ‘Annuntio vobis gaudium magnum: habemus Papam! Eminentissimum ac reverendissimum dominum, dominum (numele cardinalului ales în latină la acuzativ), Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalem (prenumele netradus în latină), qui sibi nomen imposuit (numele pontifical în latină la genitiv cu eventuala progresie numerică)’; ‘Vă anunț o mare bucurie: avem Papă! Pe preaeminentul și preasfințitul Domn, Domnul (numele), Cardinal (prenume) al Sfintei Biserici Romane, care și-a impus numele de (numele ales)’. (sursa: https://ercis.ro)
AGERPRES
